duminică, 21 iulie 2013

Analele arhitecturei




           După câţiva ani de activitate, realizând că „arhitectura era puţin cunoscută şi apreciată” în România, Ion N. Socolescu împreună arhitecţii Ştefan Ciocârlan, G. Mandrea şi N. Gabrielescu, se hotărăsc să scoată revista „Analele Architecturei şi a artelor cu care se leagă”. De la 1 ianuarie 1890, timp de patru ani, revista va apare cu regularitate. Ion N. Socolescu a fost directorul revistei, iar împreună cu cei trei arhitecţi vor fi colaboratorii principali care „au susţinut-o aproape în tot timpul cu scrisul lor[1]. Revista se dorea a fi o „publicaţie absolut artistică şi ştiinţifică, în care atît oamenii de specialitate, ca şi amatorii în ale artelor vor putea să-şi aştearnă ideile şi să dezvolte diferitele chestiuni privitoare la artă[2].
              În paginile revistei s-au discutat problemele cu care se confruntau arhitecţii şi anume: necesitatea unirii arhitecţilor români într-o societate, problema înfiinţării Şcolii Naţionale de Arhitectură, problema statutului serviciilor de arhitectură.
              În Analele Architecturei... au fost dezbătute multe subiecte teoretice şi practice, de importanţă pentru breasla arhitecţilor, cum ar fi chestiunea restaurării monumentelor istorice, în materialele publicate criticându-se modul în care arhitectul André Lecomte du Noüy a realizat unele restaurări şi mai ales, dorinţa de a demola Biserica Domnească din Curtea de Argeş, grav avariată şi de a o reconstrui.

              În timpul celor patru ani de apariţie, s-au publicat diverse studii, cum a fost cel al arhitectului D.Berindei, Bucurescii, studiu istoric, cât şi proiecte de arhitectură ale membrilor societăţii. În decursul unui an, revista se distribuia, numai în Bucureşti, la 300 de persoane, existând şi multe cereri din ţară. 
                   Revista a fost scanată integral și vă poate fi pusă la dispoziție, la cerere.

cercetător și autor text arh. drd. Gabriela Petrescu


[1] Toma T.Socolescu, Fresca Arhitecţilor, p.75
[2] Analele Architecturei, an I nr. 1

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu